INVITAT SPECIAL

Prof. Dr. med. Dr. h.c. Franz Grehn, University Würzburg, Germany

Member of Scientific Societies:
American Academy of Ophthlmology
Association for Research in Vision and Ophthalmology
Deutsche Ophthalmologische Gesellschaft
Deutsche Gesellschaft für Intraokularlinsenimplantation und refraktive Chirurgie
European Society of Cataract and Refractive Surgery
European Association for Vision and Eye Research
European Glaucoma Society
World Glaucoma Association

e-POSTER

e-Posterele vor rula pe toată perioada evenimentului, pe suport electronic, în zona e-Postere. Suportul electronic are suport ratio setat portrait.

Vă rugăm să daţi click aici pentru a descărca modelul de e-poster acceptat.

e-Posterele trebuie trimise până la data de 15 mai 2019 la adresa contact@rao-iasi.ro.

TEMATICA RAO 2019

A 55-a Reuniune Anuală a OftalmologilorPROVOCĂRI ŞI CONTROVERSE ÎN OFTALMOLOGIE

A 12-a Reuniune Oftalmologică a Asistenţilor MedicaliDINCOLO DE ORBIRE

ATRACȚII TURISTICE

PALATUL CULTURII

A fost inaugurat, în 1926, de către Ferdinand de Hohenzollern. Realizat după planurile arhitectului I.D. Berindei, construcţia Palatului a durat două decenii. Monumentul a fost ridicat pe ruinele vechii curţi domneşti (1434), reconstruită în stil neoclasic de prinţul Alexandru Moruzi (1806-1812).
Stilul palatului e neogotic flamboyant, cu detalii ornamentale, cu elemente heraldice în exterior.
Elementele de interes turistic sunt: Sala gotică, unde se poate admira mozaicul ce reprezintă un “bestiarum” medieval (grifoni, acvile bicefale, lei).
Sala “Voievozilor” se află la etaj şi conţine, în medalioane, portretele domnilor Moldovei şi ale regilor României. Tot la etajul I se află sala “Henri Coandă”, ale cărei lambriuri au fost executate după un proiect al marelui savant. Orologiul cu carillon, instalat în turnul central, este format dintr-un ansamblu de opt clopote care reproduc, din oră în oră, “Hora Unirii”.
Astăzi Palatul Culturii din Iaşi este sediul Complexului Muzeal Naţional “Moldova” Iaşi şi cuprinde: Muzeul de Istorie al Moldovei, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Artă, Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii Ştefan Procopiu.

BOJDEUCA “ION CREANGĂ”

Bojdeuca Ion Creangă a fost construită înainte de 1850, în mahalaua Țicăului, numită şi “Valea Plîngerii”. Povestitorul Ion Creangă a locuit aici din 1872 până în 1889, anul morţii sale (în ajunul Anului Nou).
În 1879 aici a fost găzduit câteva luni şi Mihai Eminescu. Bojdeuca a devenit muzeu în 1918, fiind cea dintâi casă memorială din ţară.
În 1989, cu ocazia centenarului morţii scriitorului, s-a inaugurat alături de bojdeuca o spaţioasă clădire în care se află expoziţia documentară.

MITROPOLIA MOLDOVEI ŞI A BUCOVINEI

Ideea înălţării unei biserici mai mari, monumentale, la Iaşi, aparţine Mitropolitului Veniamin Costachi. Hrisovul domnesc din 8 august 1826, privind lucrările de proiectare şi construire a noii biserici, este actul de naştere al Catedralei mitropolitane. S-a lucrat mai întâi între anii 1833 şi 1839, după planurile arhitectilor Freywald şi Bucher, însă datorită căderii bolţii centrale, biserica rămâne în ruină până în anul 1880.
Arhitectul Alexandru Orascu, rectorul Universităţii Bucureşti, va reface proiectul măreţei biserici, renunţând la imensa cupolă centrală, iar pictura va fi realizată de maestrul Gheorghe Tatarascu. Sfinţirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, a fost un eveniment naţional, la ceremonie luând parte şi regele Carol I.
Din anul 1889 a fost adusă, de la biserica Sf. Trei Ierarhi, racla cu moaştele Cuvioasei Paraschiva, ocrotitoarea Moldovei.

PALATUL ROZNOVANU

Actualul sediu al primăriei, fostul Palat Roznovanu, este situat în inima Iaşului, în apropierea celor mai semnificative monumente ale oraşului. Clădirea impresionantă prin somptuozitate şi fastul interioarelor, a fost construită în deceniile 7 – 10 ale sec. XVIII-lea şi restaurată între 1830 – 1833 de către cunoscutul arhitect Johan Freywald, cel care a proiectat şi Catedrala Metropolitană.
În 1892 Palatul Roznovanu va fi folosit ca resedinţă temporară a familiei regale, o parte din spaţiu fiind alocat autorităţilor locale. Clădirea a jucat un rol deosebit pe scena istoriei mai ales în Primul razboi mondial, între 1916 – 1918 când a găzduit sediile ministerelor ale conducerii politice refugiate de la Bucureşti. În încăperea în care se află acum Cabinetul Primarului îşi avea biroul M.S. Regele Ferdinand, iar în actuala Sală de şedinţe a Consiliului Local s-a întrunit în 1918 Consiliul de Război al României.

TEATRU NAŢIONAL “VASILE ALECSANDRI”

Construită în Iaşi, pe locul vechii primării, între anii 1894 şi 1896, clădirea Teatrului Naţional este considerată a fi cel mai vechi şi cel mai frumos lăcaş de acest gen din ţară. Planurile clădirii aparţin celebrilor arhitecţi vienezi Fellner şi Helmer, ce au proiectat construcţii similare din Viena, Praga, Odessa, Zurich.
Inaugurată odată cu teatrul, uzina electrică a acestuia a marcat începutul iluminatului electric la Iaşi.
În anul 1956, cu prilejul aniversării a 140 de ani de la primul spectacol în limba română, teatrul ieşean primeşte numele marelui poet, dramaturg şi om de cultură Vasile Alecsandri (1821 – 1890).
Clădirea Teatrului Naţional este o veritabilă bijuterie arhitectonică adăpostind adevărate monumente de artă: Cortina pictată în 1896 de meşterul vienez M. Lenz şi terminată de unul din discipoli; Cortina de fier, pictată de Al. Goltz, cu motive ornamentale dispuse simetric; Plafonul pictat de Al. Goltz, în culori pastelate, reprezintă alegorii paradisiace, fiind ilustrat cu nimfe şi îngeri şi încadrat în stucatura rococo; Candelabrul din cristal de Veneţia cu 109 becuri.
În prezent această clădire găzduieşte şi Opera Română.

BIBLIOTECA CENTRAL UNIVERSITARĂ

Edificiul, construit între anii 1930-1934, a fost proiectat de arhitectul Constantin Jotzu şi construit de inginerul Emil Prager.
Iniţial, clădirea trebuia să fie sediul Fundaţiei Universitare Ferdinand – Ferdinand I Hohenzollern-Sigmaringen Rege al României între anii 1914-1927.
La 1 Septembrie 1945 clădirea a fost cedată Bibliotecii Centrale Universitare, instituţie fondată în 1839. În 1948, statul român a decis administrarea întregului patrimoniu al Fundaţiei de câtre Universitatea din Iaşi.
În prezent, Biblioteca Centrală Universitară, una din cele patru biblioteci centrale din România, deţine una din cele mai impresionante colecţii de cărţi vechi.

CASA DOSOFTEI

“Casa Dosoftei”, cunoscută şi sub denumirea de “Casa cu arcade”, datorită celor cinci arcade de pe faţada principală, a făcut parte iniţial din zidul nordic de incintă al Bisericii Sfântul Nicolae Domnesc, biserica zidită de domnitorul Ştefan cel Mare, între anii 1491-1492. Clădirea cu aspect arhaic a fost definitivată în a doua jumătate a secolului al XVII-lea.
Casa Dosoftei găzduieşte astăzi Departamentul de Literatură Română Veche al Muzeului de Literatură Română unde pot fi văzute numeroase exponate originale, între care şi cel mai vechi manuscris conţinând Letopisetul atribuit lui Grigore Ureche.
În anul 2004, frumoasa “Casa Dosoftei” a fost inclusă pe “Lista monumentelor istorice” din judeţul Iaşi.

GRĂDINA BOTANICĂ

Prima gradină, înfiinţată în 1856 de Anastasie Fătu, a existat până la moartea creatorului ei, în 1886, când terenul a fost vândut de către urmaşii lui.
În 1873, Societatea de Medici şi Naturalişti din Iaşi înfiinţează o a doua gradină botanică, în apropiere de cea veche. Sarcina de organizare a acesteia revine lui Dimitrie Brandza, iar majoritatea plantelor au fost donate de către Anastasie Fătu. Unele dintre plantele cultivate atunci mai există şi astăzi, în curtea Muzeului de Istorie Naturală.
Astfel, în 1921, profesorul Al. Popovici înfiinţează o gradină botanică nouă în spatele clădirii Universităţii noi, unde construieşte şi mici sere, folosite pentru creşterea plantelor tropicale. Această locaţie se păstrează pentru mai bine de 40 de ani, până în 1963. În acest an se hotărăşte mutarea grădinii în spaţiul actual, pe Dealul Copoului, sub supravegherea profesorului Emilian Topa, pentru ca aceasta să satisfacă cerinţele de învăţământ.
Astăzi, Gradina Botanică din Iaşi acoperă o suprafaţă de aproximativ 100 de hectare, fiind una din cele mai mari din lume.

MĂNĂSTIREA “TREI IERARHI”

Mănăstirea “Sf. Trei Ierarhi” este cea mai frumoasă ctitorie a domnului Țării Moldovei, Vasile Lupu, o adevarată simfonie a artelor în rugăciune, construită între anii 1637-1639.
Actuala înfăţisare a mănăstirii este rezultatul lucrărilor de restaurare ale arhitectului Andre Lecomte de Nouy, desfăşurate în perioada 1882 -1904. Ornamentele exterioare, care acoperă edificiul în întregime şi care au fost iniţial aurite, combină elemente turceşti, arabe, georgiene, armene şi persiene cu motive arhitecturale româneşti într-o superbă dantelarie în piatră. Pot fi numărate peste 30 de registre de motive decorative, care nu se repetă.
În interiorul mănăstirii sunt înhumate mai multe personalităţi de rang domnesc: Tudosca, prima soţie a lui Vasile Lupu, şi Ştefan-Vodă, fiul lor; Dimitrie Cantemir, principele cărturar (1710-1711), precum şi Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite (1859-1866).

UNIVERSITATEA “AL. I. CUZA”

Universitatea Alexandru Ioan Cuza, fondată la data de 26 octombrie 1860, este cea mai veche universitate din România.
Clădirea actuală a universităţii a fost construită între anii 1893 şi 1897 după planurile arhitectului Louis Blanc şi inaugurată în prezenţa regelui Carol I şi a reginei Elisabeta.
Clădirea este o îmbinare a stilurilor clasic şi baroc, monumentala sa intrare ducând în faimoasa “Sala a Paşilor Pierduţi”, decorată cu picturi realizate de către Sabin Bălaşa.
În faţa universităţii se găsesc statuile lui A.D.Xenopol, sculptată de C.Baraschi, şi a lui M. Kogălniceanu, lucrare aparţinând sculptorului W.Hegel.

DATE ISTORICE

Oraşul Iaşi a fost menţionat pentru prima oară într-un privilegiu comercial emis în 1408 de domnul Moldovei Alexandru cel Bun. Totuşi, deoarece existau clădiri mai vechi de această dată (spre exemplu presupusa Biserică armeană costruită în 1395), se crede că oraşul este mult mai vechi, cel puţin cu câteva decenii, de această dată.
În 1564, domnitorul Alexandru Lăpuşneanu a mutat aici capitala Moldovei de la Suceava. În 1640, Vasile Lupu a înfiinţat aici prima şcoală în limba română şi o tipografie în biserica Trei Ierarhi. În 1643, prima carte tipărită în Moldova a apărut la Iaşi.

Oraşul a fost incendiat de tătari în 1513, de otomani în 1538, şi de ruşi în 1686. În 1734, a fost afectat de o epidemie.

Prin Pacea de la Iaşi, cel de-al şaselea război ruso-turc a luat sfârşit în 1792. În 1822, turcii au luat cu asalt oraşul, pentru a potoli revoluţionarii greci ai Eteriei, conduşi de Alexandru Ipsilanti.
Între 1565 şi 1859, oraşul a fost capitala Moldovei, apoi, între 1859 şi 1862, atât Iaşi cât şi Bucureşti au fost capitalele de facto ale Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei. În 1862, când uniunea celor două principate a devenit deplină, sub numele de România, capitala ţării a fost stabilită la Bucureşti. Pentru a compensa pierderile provocate oraşului în 1861, prin schimbarea sediului guvernului, s-a votat plata a 148.150 lei oraşului, dar acest lucru nu s-a întâmplat niciodată.
După 1860, clădirile de lemn şi chirpici au fost înlocuite treptat de cele din piatră şi caramidă, şi reţeaua de străzi îmbunătăţită. Au fost construite edificii noi, precum Palatul Culturii, Teatrul Naţional sau Universitatea “Al.I. Cuza”.

În timpul primului război mondial, pentru doi ani, Iaşi a fost capitala României neocupate, după ce Bucureşti a căzut în mâinile Puterilor Centrale la 6 decembrie 1916. În noiembrie 1918, capitala a redevenit oraşului Bucureşti.

Al doilea război mondial a reprezentat o perioadă neagră în istoria ieşeană. În timpul regimului Antonescu, Pogromul de la Iaşi din 27-29 iunie 1941 a fost printre cele mai grave evenimente de acest fel din lume, prea puţin cunoscut ieşenilor înşişi atât înainte, cât şi după Revoluţia română din 1989. În mai 1944, oraşul a fost scena unor lupte grele între forţele româno-germane şi Armata roşie, zile în care o mare parte din zonele istorice ale oraşului a fost distrusă.

Faimoasa divizie de elită Panzergrenadier „Großdeutschland” a obţinut o victorie importantă asupra sovieticilor la Bătălia de la Târgu Frumos, în apropiere de Iaşi. În iulie, Iaşul era ocupat de forţele staliniste.

În perioada postbelică oraşul a continuat să se dezvolte, construindu-se noi cartiere şi întreprinderi industriale. După căderea comunismului, oraşul a rămas cel mai important centru cultural din afara arcului carpatic, dupǎ Bucureşti.

Iaşul ar putea obţine titlul de “oraş iniţiator al Revoluţiei din decembrie 1989”, prin ordonanţa guvernamentală, în 14 decembrie ’89 mai mulţi ieşeni fiind arestaţi de securitate pentru că organizaseră o manifestaţie impotriva regimului comunist. Semnalul revoltei trebuia să fie dat de clopotele Mitropoliei. Planul revoluţionarilor a fost însă aflat de Securitate. La momentul fixat, Piaţa Unirii era strict supravegheată de miliţieni şi securişti în civil, care au împiedicat orice manifestaţie, iar membrii Frontului Popular au fost arestaţi. Ei au fost eliberaţi câteva zile mai târziu, în 22 decembrie 1989.